Liberul acces la informatiile publice

Unul dintre drepturile fundamentale ale cetăţenilor României garantat prin intermediul Constituţiei este dreptul de a avea acces la informaţii (articolul 31). Una dintre cele mai importante realizări din ultimii ani în privinţa creşterii transparenţei instituţiilor publice, a controlului societăţii civile asupra acestora şi, implicit, a consolidarii democraţiei, a constituit-o adoptarea Legii 544 din 2001 privind Liberul Acces la Informaţiile de Interes Public. Se poate spune că apariţia acestei Legi a creat premisele pentru ca articolul 31 din Constituţia României, cel care garantează dreptul cetăţenilor de a avea acces la informaţiile publice să fie, în sfârşit, cu adevărat respectat.

Legea 544/2001 reglementează modul în care cetăţenii pot solicita instituţiilor şi autorităţilor publice (inclusiv regiilor autonome) informaţii publice produse sau gestionate de către acestea.

În vederea eficientizării activităţii de furnizare a informaţiilor de interes public, legea prevede ca fiecare instituţie/autoritate publică ce se supune legii fie să înfiinţeze un departament specializat, fie să desemneze o persoană cu atribuţii specifice aplicării Legii 544.

Legea împarte informaţiile publice gestionate de o autoritate/instituţie în două categorii, din punct de vedere al modului de acces:

  • Informaţii oferite din oficiu
  • Informaţii oferite la cerere

Informaţiile oferite din oficiu sunt acele informaţii pe care autoritatea/instituţia trebuie să le facă publice (prin afişare la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicaţii proprii, precum şi în pagina de internet proprie şi prin punerea la dispoziţia cetăţenilor, spre consultare, la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spaţii special destinate acestui scop) fără ca cetăţeanul sa fie nevoit să formuleze o cere în acest sens. În această categorie sunt cuprinse următoarele tipuri de informaţii:

  1. actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice;
  2. structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare, programul de audienţe al autorităţii sau instituţiei publice;
  3. numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice;
  4. coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de internet;
  5. sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil;
  6. programele şi strategiile proprii;
  7. lista cuprinzând documentele de interes public;
  8. lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit Legii;
  9. modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate.

În categoria informaţiilor disponibile la cerere sunt incluse celelate informaţii produse sau gestionate de autorităţileăinstituţiile publice, cu excepţia celor care sunt secrete de stat sau de serviciu. Accesul la această categorie de informaţii se face în baza unei cereri scrise sau verbale. Este important de precizat faptul că cererile de informaţii publice nu trebuie motivate. Cetăţeanul nu este obligat şi nu i se poate cere să precizeze motivul pentru care solicită informaţia respectivă. Cererile de informaţii publice, atât cele verbale cât şi cele scrise, sunt evidenţiate într-un registru special.

În momentul primirii unei cereri de informaţii publice, autoritatea/instituţia publică are obligaţia de a răspunde solicitantului, indiferent de soluţia dată cererii. Astfel, dacă informaţia solicitată nu este disponibilă la instituţia respectivă sau face parte din categoria informaţiilor exceptate de la liberul acces, refuzul trebuie comunicat solicitantului în termen de cinci zile de la data cererii, şi acesta trebuie motivat. Dacă informaţia solicitată este publică, ea trebuie comunicată solicitantului în termen de 10 zile de la data cererii. În cazul în care informaţia solicitată necesită un volum mare de muncă pentru a fi colectată şi pusă la dispoziţia solictantului, autoritatea/instituţia publică are obligaţia de a răspunde în termen de 10 zile, precizând că informaţia respectivă este publică şi că - datorită volumului mare de muncă necesar - va fi furnizată într-un termen ce nu poate depăşi 30 de zile.

Legea prevede, de asemenea, că instituţiile nu pot percepe taxe pentru furnizarea de informaţii de interes public, dar poate solicita contravaloarea serviciului de copiere a documentelor solicitate (în cazul în care nu sunt solicitate în format electronic), fără a stabili însă limite în care această taxa se poate încadra.

În cazul în care solicitantul se consideră lezat în dreptul său de acces la informaţiile de interes public (informaţia solicitată nu i-a fost furnizată, i-a fost furnizată cu întârziere sau incomplet), acesta are posiblitatea de a formula o reclamaţie administrativă, menţionând informaţiile solicitate şi de ce consideră că răpunsul autorităţii/instituţiei nu este conform legii. De asemenea, solicitantul poate acţiona în instanţă autoritatea/instuţia publică care îi refuză accesul la informaţii de interes public, având şi opţiunea de a solicita acesteia despăgubiri.

În afara acestei legi, aveţi la dispoziţie şi alte instrumente şi procedee care să vă faciliteze accesul la informaţii de interes public. Urmărirea mass-media, participarea la dezbaterile publice organizate de diferitele instituţii şi consultările publice sunt doar câteva astfel de metode la dispoziţia dvs.